Nostalgii de duminică
| Calea Dorobanților |
Să mă trezesc devreme...
Să am lucruri curate așezate pe pat...
Să mă îmbrac, cu inima bătându-mi repede...
Să o admir pe mama în taiorul ei negru de gabardină...Ce frumoasă e!...
Să încuiem ușa...Tata mai doarme și, până venim noi, va cânta la vioară...
Să plecăm, odată!...
Să alerg, un du-te vino, pe strada Polonă, însorită, până la poarta deschisă larg a bisericii...
Să intrăm pe aleea cu pietriș străjuită de o parte și de alta de tufe cu trandafiri parfumați...
Să intrăm în biserica înțesată de lume...
Să ascult, doar, slujba preotului Ionescu Gafton, fără să-l văd...
Să ne așteptăm rândul pentru miruit...
Să mă bucur când îmi vine rândul ca să-l văd pe părinte care mă mângâie pe cap...
Să ascult ce-și spun cunoscuții între ei...
Să ne întoarcem acasă pentru masa de prânz...
Să ne odihnim o oră, două...
Să ne ducem după amiază la madam Olaru, unde mă joc cu copiii ei, sau la tanti Saveta, care face niște dulcețuri nemaipomenite, sau în Grădina Ioanid, unde alerg prin foișorul care este așezat deasupra unui fir de apă...
Să ne întoarcem acasă mai bogați cu o zi frumoasă...
Mi-e dor...
Text scris de Lilly SaCra
pentru Condeiul Seniorului
Fotografie personală
Comentarii
Trimiteți un comentariu