Postări

Se afișează postări din iulie, 2026

Din spuză voi fi fost...

Imagine
  ...Cutreieram prin păduri, prin munți, pe poteci, treceam peste ape, zburam prin nori, treceam prin cârduri de berze, intram în peșteri cu lilieci, mergeam tot mai adânc spre miezul pământului, ajunsesem.  Eram lavă, magmă, clocoteam, mișcam pământul, apoi îmi creșteau aripi, ieșeam din foc, mă duceam iarăși spre înalturi, treceam prin gheață, eram pe cupola lumii. Mă odihneam puțin înainte de a pleca mai departe... ...Treceam printre stele, era frig acolo, era vârtej, treceam repede, tot mai repede spre o lumină mare, mi-era cald și mai cald, ardeam în lumina cea mare și fierbinte, mă făceam scrum, mă făceam cenușă, mă împrăștiam peste stele, peste pământ, peste ape, peste munți, peste păduri. ...Mă trezeam încet... ...Eram într-o casă în pădure, pe un munte, lângă o apă cu berze zburând, lângă o peșteră cu lilieci iar gheața mă împresura și stelele și vântul și focul veneau peste mine, mă înfrigurau apoi mă ardeau, mă făceau cenușă și mă împrăștiau peste pământ, peste ape,...

Londra - note de călătorie

Imagine
                          Ora 7.00 - Plecare spre Londra.   Plecarea s-a făcut din fața unui  hotel din Paris, unde fuseserăm cazați mai multe nopți.   Londra era un obiectiv turistic dintr-un circuit de 10 zile. Unii nu agreează genul acesta de excursii în grup, dar există unele avantaje: este mai comod, nu te obosești cu condusul mașinii personale nici cu plata tuturor taxelor, ești mai în siguranță și ai un ghid care te plimbă prin necunoscut. Ți se acordă și timp liber ca să te duci unde vrei, chiar o zi întreagă cum a fost la Londra.  Așadar, orașul spre care mergeam era Calais de unde aveam să traversăm Canalul Mânecii până la Dover. La 10.25 am ajuns la Calais unde era mare aglomerație de mașini mici și autocare și unde a trebuit să așteptăm să ne vină rândul. La ora 11.00 am intrat cu tot cu autocar într-o navetă feroviară, un transportor de autovehicule, care avea din loc în loc hublouri d...

Actorul - suport

Imagine
Anne Bancroft Actorilor din rolurile secundare li se mai spune și actori - suport. Aceștia susțin acțiunea și pe protagoniști pe toată durata unui film. Nu de puține ori ei primesc premii - cel mai râvnit fiind premiul Oscar - iar actorii principali nu primesc nimic, nici măcar nominalizări. Aș numi doar două dintre filmele în care, cred eu că actorii principali au fost nedreptățiți în favoarea actorilor - suport.  Cunosc, în mare, criteriile după care se acordă aceste premii și nu mă pronunț în ceea ce privește corectitudinea decernării premiilor în cazul acestor două filme ci mă gândesc cât de frustrant a fost pentru actorii principali care au jucat la fel de bine ca cei premiați. Dar alți actori din rolurile principale au jucat, probabil, mai bine în anul respectiv. Acesta este unul dintre criteriile de nominalizare și decernare. Filmele pe care vreau să le amintesc sunt: - Kramer contra Kramer , 1979   cu Dustin Hoffman și Meryl Streep  în rol secundar pentru car...

Doloris

Imagine
Durerea te duce spre marginea lumii.  Ești pierdut. Te duci după un curs de apă, poate te scoate la lumină. Nici lumina n-o vrei, nici pădurea s-o vezi. Unde vrei tu să ajungi nu știi. Aluneci pe-o amintire  uitată. Te veghează clipa din nimic. Auzi apa văilor  secate. Te poartă cenușa viselor arse. Praful nopții  ți-e aer. Depărtarea timpului ți-e durere. ....Durerea te duce spre marginea lumii...    Editare photoshopare personală  

Destine frânte

Imagine
Calea Victoriei, 1940       Oameni pe calea victoriei, 1940.  Și îndrăgostiți, apoi căsătoriți - ca cei doi tineri din fotografie. Îi însoțeau visele frumoase și speranțele pentru viața care îi aștepta. Voiau să aibă o casă, copii, un serviciu bun. El tocmai își luase licența în Drept, după ce terminase facultatea la Cernăuți. Dar, războiul care începuse recent, a zădărnicit multe planuri și a schimbat viața a milioane de oameni. Tânărul licențiat a fost mobilizat pe front reușind să o mai vadă pe tânăra lui soție doar în permisele primite la câteva luni odată. În rest, dragostea lor se risipea pe hârtia scrisorilor pe care și le trimiteau cu lacrimi în ochi. Această situație, care nu era atât de grea ca ceea ce avea să urmeze, a durat până în 1944, când românii nu au mai fost aliații Germaniei. Când, cei mai mulți se gândeau la sfârșitul războiului și la bucuria revenirii definitive la familiile lor, soarta avea alte planuri cu cei doi tineri. În pădurile din Români...

Un băiețel pe nume Ciprian

Imagine
- Tati, am văzut azi doi fluturi, unul era negru și celălalt galben cu buline! - Ei, nu sunt chiar buline, sunt pete, îi răspunse tatăl. Ciprian era singurul copil al celor doi tineri părinți, ambii profesori de științele naturii și mari iubitori de animale, păsări, pești, insecte. Băiețelul le-a moștenit această pasiune dar, cel mai mult, îi plăceau fluturii. Când părinții erau plecați amândoi la școală, venea bunica dinspre tată ca să supravegheze copilul. Într-o zi călduroasă, cum stăteau bunica și cu Ciprian cu geamurile deschise, pe pervazul ferestrei a apărut un fluture galben care bătea ușor din aripi învârtindu-se în loc ca și cum ar fi vrut să fie admirat. Ciprian a scos un țipăt de bucurie și s-a repezit la fereastră. Fluturele nu a zburat dar s-a mutat ceva mai încolo. Bunica a plecat din cameră pentru câteva minute. La fereastră se întâmplau lucruri incredibile. Fluturele a zburat puțin afară apoi s-a întors. Ciprian și-a luat repede un scăunel și s-a urcat pe el ca să vadă...

Caleidoscop

Imagine
Așa arată viața din amintiri, un amestec de imagini suprapuse fără nicio ordine anume. Eu, copil, fac focul la o sobă din teracotă albă cu modele în relief, deh, casă boierească!, dar care nu este a noastră, bunica mă duce la școala de muzică de pe Dorobanți cu o oră înainte, ca să fie mai sigură, madam Wiesenfeld îmi apasă încheietura mâinii - <<degetele să lovească puternic clapele pianului, dar încheietura să rămână ușoară ca un fulg>>, cum naiba să faci treaba asta?!-, Briceag, ridicat din bancă doar pe jumătate, citește de pe cartea de anatomie rezemată pe ceafa colegei din față, ia nota 10, ca de fiecare dată, dar, când va da la medicină, se va pune serios cu burta pe carte și va ajunge un doctor renumit, mama mă duce cu forța la biserica italiană să cunosc acolo un băiat pe sfert italian, ca și mine, va veni și președintele Italiei, Scalfaro, cu fiica lui și vor ocupa locurile din prima strană, la ASE este un balamuc total, se dă admitere și nu intră nimeni înăuntru ...

Balcic - note de călătorie

Imagine
Excursia până în Bulgaria, în special la Balcic, a durat o singură zi. De fapt 10 ore. Eram deja pe litoral, așa că ne-a fost mai ușor să organizăm o excursie de o zi. Ne-am adunat 16 oameni, am plătit un șofer cu un microbuz și, într-o zi de octombrie, care se anunța frumoasă, ne-am îmbarcat la 7 dimineața și am pornit spre sud, către Mangalia apoi către Vama Veche. Drumul până la vama cu bulgarii și dincolo până la primul popas important, la Varna, a fost cam monoton, cu același peisaj de câmpie nesfârșită întrerupt uneori de pâlcuri cu mori eoliene. La Varna am stat aproximativ două ore în care am vizitat Catedrala Adormirea Maicii Domnului de unde ne-am cumpărat mici obiecte de cult și ne-am plimbat prin jur. Am pornit apoi spre Nisipurile de Aur unde era pustiu dar era frumos și așa pentru că marea ne aștepta cu valurile ei liniștite. Nu prea era timp să admirăm marea,   pe care aveam să o mai vedem la Balcic, așa că ne-am continuat drumul spre obiectivul principal al excursie...

Un film în filigran

Imagine
O minunăție de film, o splendoare ascunsă, o liniște răcoroasă în plină arșiță, o împăcare cu soarta, cu trădarea, cu moartea. Vălul pictat este titlul filmului, o ecranizare după cartea lui W. Somerset Maugham. Am crezut că știu tot în materie de filme, că am avut toate trăirile, că nimic nu mă mai poate surprinde. M-am înșelat, filmul acesta a făcut ce a vrut cu mine, m-a tras după el peste tot, prin peisaje frumoase, prin străzi prăfuite în arșița soarelui, prin bolnițe cu muribunzi, prin liniștea unui amurg, prin tăceri- lungi tăceri-, prin priviri, prin drumul gândului - ușuratic la început și mai apoi dornic să ajute.   A fost un film fără explicații, ne-a lăsat să simțim singuri dramele personajelor, ne-a făcut să avem propriile introspecții despre dragoste, dăruire, egoism, iertare, într-un timp limitat al vieții care ni s-a dat. Filmul a primit un singur premiu, Globul de aur, pentru coloana sonoră.    Întâmplarea a făcut ca acest film să-l văd târziu în noa...

Perdele de fum

Imagine
  ...Merg de multă vreme prin ceață, nu văd niciun chip cunoscut...ochi străini...fețe străine...ochelari fumurii...șepci trase bine pe cap...pantaloni sfâșiați, adidași, mulți adidași și șlapi...tunsori pe-o parte, tâmple rase, creste...bluze lălâi...rucsacuri în spate...căști în urechi...priviri absente...calc în gropi...mă lovesc de stâlpi mici puși pe borduri, ieri parcă erau sfere din piatră, dar poate nu au fost ieri, ce însemnă ieri?...nu știu, nu mai știu!...merg înainte...vitrine...manechine cu bomboane împrăștiate pe jos...intru...pentru ce?... nu știu...este gol peste tot...<<cu ce vă pot ajuta?>>, de ce mi-era teamă nu am scăpat!, iar trebuie să fiu ajutată, plec supărată... de ce m-am supărat?...mi s-a făcut frig... mă duc ca într-un hău...ajung într-o stație de autobuz...mi-e sete... văd o pălărie, mi se aprind privirile, dar se sting repede într-o paporniță din rafie trântită pe podeaua autobuzului, nu se mai poartă demult asortatul pălăriei cu poșeta..tr...

Departe, în ploaie

Imagine
Am stat mult pe marginea drumului așteptând să treacă o mașină sau o căruță, sub o ploaie dezlănțuită care îmi biciuia corpul și îmi tăia respirația. Într-un târziu s-a auzit zgomot de potcoave apoi, de-abia mergând sub potopul nimicitor, au apărut o căruță cu un cal. Omul din căruță aproape că nu se mai vedea, acoperit cu tot felul de lucruri, gârbovit și cu hățurile în mâini, doar din obișnuință, calul știind singur drumul. Când au ajuns în dreptul meu omul și-a oprit calul și, fără să ne mai spunem ceva, m-am apucat cu puterea disperării de marginea căruței și m-am rostogolit între niște coșuri de nuiele. Căruțașul a pornit tăcut, nu mai era nevoie să mă întrebe încotro mergeam pentru că următoarea localitate era și ultima, la malul oceanului. Se numea San Miguel și era locuită în mare parte de pescari. Începuseră să apară câteva luminițe în depărtare când, dintr-odată, am intrat într-o ceață deasă încât nu ne mai vedeam nici pe noi în întregime. Nu se mai auzea nimic, nici ploaia, ...

Tușnad

Imagine
Stațiunea Tușnad se află în județul Harghita la o altitudine de aproximativ 600 de metri, cu o vegetație bogată, cu munți apropiați care o înconjoară, cu izvoare minerale, cu aer curat și multă liniște. Situată pe mai multe niveluri, ești obligat să urci și să cobori pe străzi și alei de legătură chiar în interiorul stațiunii, astfel că faci mișcare tot timpul. Spațiile verzi, brazii, florile, plantele medicinale te întâmpină peste tot. Stațiunea este traversată de Olt și, într-o zonă joasă, se află Lacul Ciucaș. Pe lângă priveliștile frumoase, stațiune Tușnad oferă și multe beneficii curative prin izvoarele minerale, mofete și baza de tratamente. Momentan și la Tușnad sunt probleme cu urșii care umblă peste tot în căutarea hranei.                                                  🐻  Fotografii personale