Din spuză voi fi fost...
...Cutreieram prin păduri, prin munți, pe poteci, treceam peste ape, zburam prin nori, treceam prin cârduri de berze, intram în peșteri cu lilieci, mergeam tot mai adânc spre miezul pământului, ajunsesem. Eram lavă, magmă, clocoteam, mișcam pământul, apoi îmi creșteau aripi, ieșeam din foc, mă duceam iarăși spre înalturi, treceam prin gheață, eram pe cupola lumii. Mă odihneam puțin înainte de a pleca mai departe... ...Treceam printre stele, era frig acolo, era vârtej, treceam repede, tot mai repede spre o lumină mare, mi-era cald și mai cald, ardeam în lumina cea mare și fierbinte, mă făceam scrum, mă făceam cenușă, mă împrăștiam peste stele, peste pământ, peste ape, peste munți, peste păduri. ...Mă trezeam încet... ...Eram într-o casă în pădure, pe un munte, lângă o apă cu berze zburând, lângă o peșteră cu lilieci iar gheața mă împresura și stelele și vântul și focul veneau peste mine, mă înfrigurau apoi mă ardeau, mă făceau cenușă și mă împrăștiau peste pământ, peste ape,...