Postări

Se afișează postări din octombrie, 2026

Plâng ploile

Imagine
Plâng ploile pentru mine.   Plâng pe pereți și mâinile mele se udă  pe ei. Plâng pe geamuri și ochii mei îți văd chipul pe ele. Și frunzele mele                                  de tei                                          îmi cer ajutor.                                          Mai vor să trăiască,                                          mai vor.                                           Pe ve...

De la iluzii la "Motor"

Imagine
Filmări de noapte la  Facerea Lumii, I.M.F., București 1971 M-au chemat la ele. Să văd pe viu cum se fac "iluziile" - <<dacă ți-a plăcut atât de mult de noi, vino să ne vezi laboratorul>>. Așa se face că m-am pomenit la un casting - adică la o selecție, cum se vorbea pe atunci- pe strada Călărași, acuma Corneliu Coposu,  într-un gang unde erau și birourile de la Electrecord. Un anunț ne spunea că se caută tineri pentru figurație la filmul Facerea lumii . La ziua și la ora din anunț m-am prezentat în gangul respectiv unde s-au adunat zeci de tineri dar și pensionari.  Mai târziu aveam să aflu că, indiferent de anunț, pensionarii erau nelipsiți pentru că erau și ei aleși. De chemat nu prea îi chemau dar se chemau unul pe altul prin telefon și erau la curent cu toate locurile unde era nevoie de figuranți. Ei aveau timp liber, eu nu. Așa că, mai târziu, făceam eu selecția filmărilor la care puteam sau nu să mă duc, în funcție de programul serviciului.  Pentru...

Tăceri de octombrie

Imagine
      V ara s-a retras, este vremea tăcerii. E liniște. Copacii și frunzele și pământul se strâng în meditație. Noi avem melancolii. De galben, de roșu, de ruginiu, cu boabe de lacrimi. Copacii și frunzele și pământul sunt tari, prin frig, prin ploi, prin ninsori sau vijelii. De ce nu suntem ca ei?! Pentru că suntem umblători. Ne ducem de colo până colo.  O clipă de octombrie e mereu aceeași pentru copaci, frunze și pământ.  Când voi fi pământ, sau frunze sau copac voi fi și eu la fel de tare.  Oamenii vor călca pe frunzele din mine, pe pământul din mine și-mi vor scrijeli scoarța copacului din mine, dar nu mă voi plânge.  Voi ști că, odată, vor veni și ei lângă mine și vor fi copaci și frunze și pământ.       Text și imagine de Lilly SaCra pentru Condeiul Seniorului  

Iubire și tradiții

Imagine
        T recuseră șapte ani de când Tinca și Petruț își dăduseră prima întâlnire în afara școlii. Când au ieșit pe o stradă mai puțin circulată, s-au prins de mână. El avea palma transpirată de atâta emoție dar nu i-a dat drumul fetei. Voia să o țină mereu așa. De câte ori nu a visat momentul ăsta! Întâlnirile dintre ei erau în curte scoșii, în recreații. La început fusese totul o joacă. Glumeau, râdeau, ca mai toți elevii. El îi aducea câte o bomboană, ea îi rupea din covrigul ei. Se simțeau bine împreună. Printr-un bilet, dat altei fete, Petruț a încercat să o scoată de la ore ca să se ducă la un film. Tinca nu i-a răspuns nimic dar, la prima întâlnire din curte, i-a spus că nu o să chiulească niciodată de la ore pentru că tatăl ei venea des la școală ca să se intereseze de situația ei. Era o elevă bună dar tatăl ei trebuia să știe ce spunea diriginta, nu Tinca. Avea încă două fete mai mici și, pentru că își dorise măcar un băiat, pe care nu-l avea, devenise un fe...

Aurul nevăzut

Imagine
  Povestea  unei  verighete  pierdute E rau căsătoriți de 25 de ani și, spre deosebire de Melania care nu-și scosese verigheta niciodată de pe deget, Bogdan avea un tic, își ținea verigheta spre vârful degetului și o învârtea cu celelalte degete. Uneori o punea pe marginea noptierei și pleca prin casă. Melania îi atrăsese atenția de mai multe ori că o s-o piardă dacă o s-o tot scoată de pe deget, dar Bogdan repeta ticul fără să vrea. După cum prevăzuse Melania, inevitabilul se produsese. Verigheta lui  Bogdan parcă intrase în pământ. A căutat-o sub noptieră, sub un fotoliu, sub pat. De două zile tot căuta și nu-i spusese Melaniei nimic. Iar ea nu observase, încă. Până la urmă i-a spus. Melania a simțit un cuțit în inimă dar a rămas tăcută, cu privirea fixă, concentrată ca să vadă unde ar mai fi putut căuta. Melania ținea foarte mult la verighetele lor și la însemnătatea lor.   Au căutat prin toate ungherele, prin toate sertarele, prin buzunarele pantal...

Vacanțe de neuitat

Imagine
    V acanțele de vară de la bunici erau de neuitat pentru toți școlarii. Nu mai stăteam sub povara temelor, nu ne mai sculam dis de dimineață, nu ne mai muștruluiau părinții, bunicii erau mai îngăduitori, ne simțeam înaripați ca păsările libere în înaltul cerului.  Soarta a vrut ca, singura bunică rămasă în viață, să trăiască la Eforie Sud. De la 1an și câteva luni până la 19 ani am fost la ea în fiecare vară. Când eram mai mică mă duceam cu părinții și rămânem  acolo doar  cât aveau ei concediu. Când am ajuns pe la 14 ani și ceva m-am dus singură și stăteam toată vara, trei luni, până în ziua care preceda începerea școlii. Nu-mi erau de ajuns cele trei luni. Mai aveam nevoie și de câteva ore din ultima zi. Veneam la București cu un tren de seară. La București era osânda. Timp de nouă luni aveam o altă viață, aveam programe, de școală, de învățat, de dormit, aveam un alt ritm  biologic.  Nu mai vedeam stelele pe toată bolta, nu mai avem timp să le văd...

Frumoasa Ivy

Imagine
        I vy   se plimba nervoasă prin fața barului, și, din când în când, își arunca privirea către mașinile care treceau încet pe lângă bordură. Făcea numai două-trei ture și, dacă nu găsea ceea ce o interesa în câteva minute, dispărea din acel loc și se ducea pe o altă stradă, tot cu multă lume și mașini luxoase. Pentru o perioadă, care depășise planurile ei, Ivy devenise o prostituată. Nu se angajase la nicio casă de profil, voia să se descurce singură pentru ca să poată abandona când avea să se realizeze ceea ce își propusese. Ivy voia să se înscrie la Stanford University și avea nevoie, pentru început, de 70 de mii de dolari. Pe de o parte, situația ei socială și ambiția de a se înscrie numai la această universitate nu-i permiteau o asemenea nebunie. Pe de altă parte însă, Ivy avea o minte strălucită la fizică și matematică, aproape că nu avea ce să mai învețe la școlile inferioare, depășea pe profesori iar unii dintre ei încercaseră să-i obțină o bursă, d...

Cimex politicus insolens

Imagine
O ploșniță politică nesimțită, asta ești pentru mine! Te votez de 36 de ani și tot nu mă învăț minte! Te-ai cuibărit bine de tot, cu larvele tale. Ești o subspecie mutantă a clasei politice sociale. Când te vezi <<ales>> nu te mai uiți de unde ai plecat, te lasă memoria cu promisiunile electorale. Primul lucru la care te gândești cu creierul tău ganglionar de gânganie este să pui pe ordinea de zi a primei ședințe din Parlament votarea salariului tău. Și el să fie cât mai baban, ca să te umfli, să plesnești, să-ți iasă grăsimile prin nas.      Te deosebești mult de Cimex lectularius - Ploșnița comună, aia are totuși bun simț, e mai discretă, se ascunde în crăpături neștiute, are chiar fotofobie, nu-i plac luminile, nu-i place forfota. Când te înțeapă nu o simți, folosește anestezic. Tu ce faci, te desfășori în văzul tuturor, al celor care te votează ca om, noi așa te credem, după înfățișare.  Îți cumperi vile și mașini de lux în văzul tuturor. Îți pla...