Destine frânte
| Calea Victoriei, 1940 |
Și îndrăgostiți, apoi căsătoriți - ca cei doi tineri din fotografie.
Îi însoțeau visele frumoase și speranțele pentru viața care îi aștepta. Voiau să aibă o casă, copii, un serviciu bun.
El tocmai își luase licența în Drept, după ce terminase facultatea la Cernăuți.
Dar, războiul care începuse recent, a zădărnicit multe planuri și a schimbat viața a milioane de oameni.
Tânărul licențiat a fost mobilizat pe front reușind să o mai vadă pe tânăra lui soție doar în permisele primite la câteva luni odată. În rest, dragostea lor se risipea pe hârtia scrisorilor pe care și le trimiteau cu lacrimi în ochi.
Această situație, care nu era atât de grea ca ceea ce avea să urmeze, a durat până în 1944, când românii nu au mai fost aliații Germaniei.
Când, cei mai mulți se gândeau la sfârșitul războiului și la bucuria revenirii definitive la familiile lor, soarta avea alte planuri cu cei doi tineri.
În pădurile din România, rușii înaintau către vest, în flancuri desfășurate de la nord la sud, trecând ca prin sită tot ce mișca.
O parte dintre ostașii care nu au mai primit ordine precise au fugit, cu orice risc. Ceilalți, printre care și acest tânăr care avea asupra lui dispozitive de transmisiuni, au căzut prizonieri și au fost duși în diverse lagăre pe lângă munții Urali.
Viața din acele lagăre a fost o continuă luptă pentru supraviețuire, în condiții imposibile, cu hrană puțină, în zdrențe, cu bocanci găuriți dar cu normă de muncă forțată în mină de minereuri.
Supraviețuitorii acestei nenorociri aveau voie să trimită familiei o singură carte postală pe an, ca să se știe că mai trăiesc.
La București, tânăra soție plângea într-una astfel că dragostea dintre ei devenise un șir nesfârșit de lacrimi și rugăciuni fierbinți pentru venirea lui cât mai grabnică din lagăr.
De-abia după patru ani, acest om devastat fizic și psihic, a reușit să se întoarcă acasă.
Nu a profesat în domeniul juridic, dar i s-au recunoscut studiile pentru un post de inspector la BNR. După câțiva ani a dat semne ale bolii Parknson care a progresat, cu tot tratamentul cunoscut și care i-a adus și decesul.
Cât privește viața de familie, relația celor doi a fost într-o continuă degradare și, chiar dacă au avut un copil, după câțiva ani s-au despărțit.
Fotografie personală
Comentarii
Trimiteți un comentariu