Londra - note de călătorie

 
                     
  Ora 7.00 - Plecare spre Londra.

  Plecarea s-a făcut din fața unui  hotel din Paris, unde fuseserăm cazați mai multe nopți.

  Londra era un obiectiv turistic dintr-un circuit de 10 zile.

Unii nu agreează genul acesta de excursii în grup, dar există unele avantaje: este mai comod, nu te obosești cu condusul mașinii personale nici cu plata tuturor taxelor, ești mai în siguranță și ai un ghid care te plimbă prin necunoscut. Ți se acordă și timp liber ca să te duci unde vrei, chiar o zi întreagă cum a fost la Londra. 

Așadar, orașul spre care mergeam era Calais de unde aveam să traversăm Canalul Mânecii până la Dover.

La 10.25 am ajuns la Calais unde era mare aglomerație de mașini mici și autocare și unde a trebuit să așteptăm să ne vină rândul.

La ora 11.00 am intrat cu tot cu autocar într-o navetă feroviară, un transportor de autovehicule, care avea din loc în loc hublouri de unde vedeam luminile unui tunel, ca la metrou.

Acest tunel dintre Calais și Dover sau dintre Franța și Anglia a fost construit la o adâncime de 40 de metri sub albia Canalului.

Nu ne-am simțit tocmai confortabil când ne gândeam la imensitatea apei care se afla deasupra noastră, dar am încercat să ne ocupăm timpul traversării cu conversații sau chiar cu glume.

La Dover am ajun la 11.45 răsuflând ușurați.

Am făcut un scurt popas la un mic restaurant unde s-au comandat cafele și mâncarea tradițională fish&chips.

Noi am băut doar o cafea care a fost extraordinar de bună dar și extraordinar de scumpă adică 3,5 lire sterline.

Toată viața din țările vestice este scumpă, începând cu o călătorie cu metroul care costă 1,25 euro și terminând cu chiriile care sunt minimum 600 de euro pe lună- despre cumpărarea unei locuințe nu prea se vorbește.

Continuând cu excursia noastră, la 12.30 am trecut pe lângă regiunea Kent, o zonă aproape de Londra cu ferme, pomi fructiferi și castele medievale.

Următoarea oprire importantă am făcut-o la ora 13.20 când am călcat la propriu Meridianul Greenwich. De menționat că, încă de când am ajuns pe teritoriul Angliei, la Dover, ne-am dat ceasurile înapoi cu două ore. În Europa, până la Calais, ceasurile s-au dat înapoi doar cu o oră. 

...Ne-am îndreptat apoi spre Observatorul Regal, amplasat în parcul Greenwich, apoi am vizitat Muzeul Maritim Național.

A urmat o croazieră pe Tamisa care nu a avut romantismul celei de pe Sena, de la Paris, pentru că nu era o priveliște frumoasă pe malurile cu blocuri și macarale din șantierul naval. Apa era foarte murdară.


Practic noi eram în Londra, dar o oră exactă mi-am notat-o de-abia când am ajuns la hotel adică 17.30, după un tur făcut în centrul orașului. Era deja întuneric, așa că nu am mai plecat nicăieri să mai vizităm ceva.

Această excursie am făcut-o în luna septembrie, ceea ce a fost o greșeală din punct de vedere al zilei-lumină, când se întunecă repede și nu mai poți vedea nimic interesant, decât să intri, eventual, într-un restaurant. Noi am vrut să avem pe parcursul excursiei o temperatură mai plăcută dar am pierdut în alte privințe.

Hotelul în care am fost cazați a fost frumos, foarte curat, cu aspect clasic și baie modernizată.

A doua zi a fost program de voie, fiecare a putut să se ducă unde a dorit, întreaga zi. Noi vizitaserăm mai multe muzee mari până la Londra așa că am preferat ceva mai distractiv și ne-am dus la Muzeul Figurilor de Ceară, Madame Tussauds. Când ne-am întors în țară și le-am spus unor prieteni au exclamat dezamăgiți de gusturile noastre low.

Asta e! Eu fac alegerile pentru plăcerea mea nu pentru a uimi pe alții.

Până la muzeu ne-am dus cu autobuzul, cel cu etaj, firește, unde nu am scăpat prilejul de a mă urca acolo, deși erau locuri libere peste tot. Se putea merge și cu taxiul cel negru dacă îți permiteai să plătești 100 de lire sterline (!!!).

În muzeu era o coadă impresionantă unde am stat aproape o oră și jumătate printre oameni de toate națiile.

Odată ajunși la etaj am intrat într-o încăpere imensă iluminată puternic unde exponatele, în mărime naturală, erau așezate peste tot, printre vizitatorii care se fotografiau lângă personajele preferate. Copiii chicoteau fericiți iar adulții se copilăreau și ei, așa că atmosfera era cât se poate de plăcută.

După vizitarea etajului am fost conduși spre subsol unde erau exponatele care reprezentau pe cei mai mari criminali ai Angliei din toate timpurile. Jack Spintecătorul a fost mic copil pe lângă alții expuși acolo. Brrr!!

Am căutat să ies cât mai repede de acolo și m-am îndreptat către un trenuleț decopertat cu care aveam să facem o plimbare subterană.

Trenulețul ne-a purtat prin toată istoria Angliei din punct de vedere al dezvoltării sale economice și sociale, materializată printr-un șir de gospodării cu curți și unelte de muncă din toate epocile până în zilele noastre.

Am stat patru ore în acel muzeu, dar nu am simțit nicio oboseală.

Am ieșit apoi pe (bulevardul) Marylebone Road și am intrat într-un pub unde am mâncat, prima dată, fish&chips.

Am mers pe urmă pe unele străzi  mai înguste ca să vedem frumoasele case tradiționale cu bovindouri.

Case tradiționale, Londra
Apropiindu-se înserarea a trebuit să ne întoarcem la hotel și pentru asta ne-am dus la stația de metrou Baker Street unde se află statuia lui Sherlock Holmes, aceasta fiind pentru noi punctul de reper pentru stația de autobuz în sens invers.

În ceea ce privește sensul de mers al tuturor mașinilor din Londra - și din întregul regat - m-am simțit tot timpul dezorientată și surprinsă când îmi venea pe la spate un autobuz mare care ștergea bordura.

Străzile sunt prea înguste pentru numărul mare de mașini și  de pietoni iar autobuzele cu etaj parcă măresc senzația de înghesuială.

Și sonoritatea stradală mi s-a părut mai mare decât o avem noi la București, ceea ce mi-a creat un oarecare disconfort.

Următoarea zi am mai făcut un tur ca să vedem pe lumină Hyde Park, Westminster Abbey, Big Ben, mai multe poduri și, bineînțeles, celebra Downing Street 10, unde era o mică manifestație de protest a unor studenți.

Oamenii erau eleganți, în special tinerii purtau costume și cravate, toată lumea era civilizată iar cei din poliția de la paza metroului nici nu clipeau dacă îi întrebai ceva, stăteau muți și nemișcați - exact ca cei de la Palatul Buckingham.

Ne-am luat rămas bun de la Londra și ne-am îndreptat spre Dover.

Traversarea către Calais am făcut-o cu feribotul. De data aceasta am fost relaxați, am băut o cafea și am admirat de la ferestrele mari întinderea mării. Călătoria a durat tot trei sferturi de oră până am ajuns la țărmul continentului.

Am văzut locuri interesante la Londra, dar am stat foarte puțin ca să am păreri definitive, în afară de una: dintre toate orașele pe care le-am văzut, în Londra mi-ar plăcea cel mai puțin să trăiesc.

Canalul Mânecii


 

 Fotografii, gif și colaj personale  
     
        

   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nostalgii de duminică

Călător printre iluzii

PhotoMirage - program de animat imagini