Perdele de fum


 ...Merg de multă vreme prin ceață, nu văd niciun chip cunoscut...ochi străini...fețe străine...ochelari fumurii...șepci trase bine pe cap...pantaloni sfâșiați, adidași, mulți adidași și șlapi...tunsori pe-o parte, tâmple rase, creste...bluze lălâi...rucsacuri în spate...căști în urechi...priviri absente...calc în gropi...mă lovesc de stâlpi mici puși pe borduri, ieri parcă erau sfere din piatră, dar poate nu au fost ieri, ce însemnă ieri?...nu știu, nu mai știu!...merg înainte...vitrine...manechine cu bomboane împrăștiate pe jos...intru...pentru ce?... nu știu...este gol peste tot...<<cu ce vă pot ajuta?>>, de ce mi-era teamă nu am scăpat!, iar trebuie să fiu ajutată, plec supărată... de ce m-am supărat?...mi s-a făcut frig... mă duc ca într-un hău...ajung într-o stație de autobuz...mi-e sete... văd o pălărie, mi se aprind privirile, dar se sting repede într-o paporniță din rafie trântită pe podeaua autobuzului, nu se mai poartă demult asortatul pălăriei cu poșeta..trec de casa mea... dacă nu aș mai veni, cui i-ar păsa?!...iubirea...a, da!...<<aici e capătul, coborâți vă rog>>... șoferul, da, el a fost!..cobor, nu știu unde mă aflu, de parca ar avea vreo importanță...merg mai departe, nu așa se spune?, <<să mergem mai departe, că viața e frumoasă și scurtă>>, e frumoasă pe dracu' și nici scurtă nu este, nu se mai sfârșește...mi-au amorțit buzele...undeva este o petrecere, cu muzică și chiuituri - nici în pustietate nu scap de ele -...mă urmărește cineva, apoi aud un lătrat și încă unul și încă unul, e o haită de câini care mă înconjoară, eu mă simt chiar bine, în sfârșit văd ceva clar și încep să vorbesc cu ei, au tăcut, dau din coadă, ne-am împrietenit - cu cine nu mă așteptam - și m-am ales și cu bodyguarzi de nădejde... mă lasă și ăștia, undeva, pe câmp...mă așez, mă întind și adorm pe marginea unui drum...mă trezesc și mă duc spre casă...văd iarăși chipuri necunoscute, rucsacuri în spate, șepci trase bine pe cap, bermude, șlapi - lip, lip, plici, plici - mai apare un evantai...mi se pare că aud o apă, un șipot...ieri parcă nu era...dar poate că nu a fost ieri...ce înseamnă ieri?...nu știu, nu mai știu...

 

Fotografie personală  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nostalgii de duminică

Călător printre iluzii

PhotoMirage - program de animat imagini