Un băiețel pe nume Ciprian
- Ei, nu sunt chiar buline, sunt pete, îi răspunse tatăl.
Ciprian era singurul copil al celor doi tineri părinți, ambii profesori de științele naturii și mari iubitori de animale, păsări, pești, insecte.
Băiețelul le-a moștenit această pasiune dar, cel mai mult, îi plăceau fluturii.
Când părinții erau plecați amândoi la școală, venea bunica dinspre tată ca să supravegheze copilul.
Într-o zi călduroasă, cum stăteau bunica și cu Ciprian cu geamurile deschise, pe pervazul ferestrei a apărut un fluture galben care bătea ușor din aripi învârtindu-se în loc ca și cum ar fi vrut să fie admirat.
Ciprian a scos un țipăt de bucurie și s-a repezit la fereastră. Fluturele nu a zburat dar s-a mutat ceva mai încolo.
Bunica a plecat din cameră pentru câteva minute.
La fereastră se întâmplau lucruri incredibile.
Fluturele a zburat puțin afară apoi s-a întors. Ciprian și-a luat repede un scăunel și s-a urcat pe el ca să vadă mai bine fluturele.
După câteva clipe fluturele s-a hotărât și și-a luat zborul. La fel de hotărât a fost și Ciprian care s-a urcat repede pe pervaz și s-a luat după fluture, căzând în gol de la etajul 10.
Când bunica s-a întors în cameră și nu l-a mai văzut pe Ciprian a început să-l caute prin apartament. Nu l-a găsit nicăieri iar scăunelul de la fereastră i-a dat imediat explicația îngrozitoare.
Femeii i s-a făcut rău, a căzut pe jos și a început să urle de disperare. Cu mare efort și-a adunat puterile și s-a ridicat ca să se ducă afară să-l caute pe băiețel, acolo unde și-l închipuia că îl va găsi zdrobit.
A ajuns jos și, amețită, s-a dus către spatele blocului, unde erau ferestrele apartamentului lor.
Până să ajungă la colț, cineva venea spre ea ținând de mână un copil. Bunica nici nu mai vedea bine din cauza lacrimilor care îi curgeau pe obraji. În cele din urmă și-a dat seama că băiețelul era Ciprian.
Era chiar el, viu, întreg, doar șchiopăta un pic.
Bunica a căzut în genunchi și l-a strâns pe băiat cu toată puterea ei, mai să-l sufoce cu dragostea și recunoștința pentru acea minune.
Pentru că a fost cu adevărat o minune.
Când Ciprian a căzut de la etaj a nimerit, milimetric, pe o frânghie de rufe. De pe frânghie a căzut apoi pe pământul plin de iarbă, așa că și suprafața mai puțin dură i-a fost de folos.
Ciprian a fost dus urgent la doctor unde i s-au făcut consultații și radiografii complete și, în afară de o entorsă, copilul a scăpat teafăr.
Părinții au montat apoi grilaje la toate ferestrele.
-------------------------
Povestire după o întâmplare reală petrecută cu mulți ani în urmă.

Comentarii
Trimiteți un comentariu