Un film în filigran


O minunăție de film, o splendoare ascunsă, o liniște răcoroasă în plină arșiță, o împăcare cu soarta, cu trădarea, cu moartea.

Vălul pictat este titlul filmului, o ecranizare după cartea lui W. Somerset Maugham.

Am crezut că știu tot în materie de filme, că am avut toate trăirile, că nimic nu mă mai poate surprinde.

M-am înșelat, filmul acesta a făcut ce a vrut cu mine, m-a tras după el peste tot, prin peisaje frumoase, prin străzi prăfuite în arșița soarelui, prin bolnițe cu muribunzi, prin liniștea unui amurg, prin tăceri- lungi tăceri-, prin priviri, prin drumul gândului - ușuratic la început și mai apoi dornic să ajute.  

A fost un film fără explicații, ne-a lăsat să simțim singuri dramele personajelor, ne-a făcut să avem propriile introspecții despre dragoste, dăruire, egoism, iertare, într-un timp limitat al vieții care ni s-a dat.

Filmul a primit un singur premiu, Globul de aur, pentru coloana sonoră.   

Întâmplarea a făcut ca acest film să-l văd târziu în noapte cu sonorul dat foarte încet și să nu aud muzica. Pentru mine au fost suficiente imaginile, parcă nici nu a fost film, a fost un drum al senzațiilor.

Erau secvențe când cei doi soți tăceau îndelung, nu mai era loc de cuvinte. Te copleșea lunga lor tăcere, simțeai greutatea clipelor apăsătoare. 

Acțiunea s-a desfășurat încet și ușor, ca un văl în adierea vântului care te lasă sau nu să descoperi lumea de afară și lumea din noi.         

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nostalgii de duminică

Călător printre iluzii

PhotoMirage - program de animat imagini