Veneția - note de călătorie

Panoramă, Veneția 


Ora 7.35 - plecare de la hotelul din Padova spre Veneția. 

Dar până la Padova, de unde începe povestirea mea, am trecut prin mai multe țări, capitale, munți și câmpii.

În prima zi a excursiei noastre - care avea să dureze 13 zile - am traversat țara, am ajuns la Nădlac, am trecut frontiera România-Ungaria și am ajuns la ora 19 la Budapesta, la hotel.

În ziua a doua, la 7.15, am plecat de la hotelul din Budapesta spre Viena. La ora 9.00 am făcut o oprire la Bratislava unde am admirat Dunărea care avea tras la mal un vas de călători.

Dunărea la Bratislava
Nu am stat mult acolo pentru că trebuia să ajungem la Viena.

La ora 11.00 am intrat în Austria
iar la 11.50 am intrat în Viena.

O oră și jumătate am avut la dispoziție să vedem centrul Vienei.

  

Statuia Împărătesei Maria Tereza
Am vizitat Ringul vienez, statui,    Palatul Hofburg, Catedrala            Sfântul Ștefan cu celebrul              acoperiș din bucăți de faianță        multicoloră și am avut timp  o jumătate de oră pentru o      plimbare cu trăsura trasă de doi    cai  albi.

   

Catedrala Sfântul Ștefan

Palatul Hofburg
                
   

 

La ora 13.15 am plecat din Viena spre Padova, în Italia.

Intrarea în Italia a fost la ora 18.57 și s-a făcut prin stațiunea montană Tarvisio.

S-au traversat Alpii venețieni, s-a ajuns în câmpia Padului și, la 19.59, am intrat în Udine care este un centru cultural important și care se află între Veneția și Trieste.

Poate părea o curiozitate această precizie a orelor și minutelor de întrare în diferite localități, dar, în toate excursiile, am avut la mine un carnet în care mi-am notat orele exacte, dintr-o stare de conștientizare a unicității momentului trăit.

La 21.50 am intrat în Padova și ne-am cazat la hotel.  

Dimineața, la 7.35, am plecat spre Veneția iar la ora 8.24 am intrat în Laguna venețiană.

Locul spre care am mers și unde mergea toată lumea a fost Piața San Marco, firește. 

Eram acolo toate națiile pământului și nu ne deranjau nici aglomerația nici gălăgia, eram ca fermecați, parcă nu mai atingeam pământul. De altfel privirile noastre erau mai tot timpul spre înalturi, ca să admirăm și să fotografiem Catedrala San Marco, să ne uităm la Turnul-clopotniță numit și Campanila sau să ne urcăm chiar în el ca să admirăm panorama minunată a orașului.



Catedrala San Marco

Piața San Marco

  

 



Ne-am îndreptat apoi spre un debarcader de la țărmul Mării Adriatice pentru a lua un vaporetto cu care aveam să facem o croazieră. Superbissima!!

Întorși la țărm, am început să vizităm locurile pe unde s-au perindat milioane de oameni: Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor, Podul Rialto, Marele Canal - Canal Grande, străduțele mici cu magazine și alte canale pe unde se plimbau gondolele.

Canal Grande
 
Statuia lui Carlo Goldoni

 
 Statuia lui Carlo Goldoni se află într-o piațetă în apropiere de casa în care a trăit marele dramaturg.

  Cu micile suveniruri strânse la piept ca pe o comoară - între care nu putea să lipsească un clopoțel venețian - am mers încet, de parcă mai voiam să prelungim starea noastră de euforie, către drumul de întoarcere. 

Am văzut un oraș, o parte din el, care mi-a rămas în memorie ca un miracol - din care am făcut și eu parte câteva ore. M-am minunat de lunga existență a acestui loc - cum este Laguna venețiană, de casele cu fundațiile în apa sărată - cum s-au păstrat atâtea secole?, cum au trăit oamenii în aceste case?

Din câte am observat, locuințele lacustre, să le spun, nu mai erau locuite, deși toate ferestrele erau deschise - probabil pentru a fi aerisiți pereții. 

Mă despart cu greu chiar și de aceste amintiri așternute în scris.

Articol și imagini de Lilly SaCra 

pentru Condeiul Seniorului
 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nostalgii de duminică

Călător printre iluzii

PhotoMirage - program de animat imagini