Amintiri din Spania - note de călătorie


 Amintiri din Spania

Atât de frumoasă a fost excursia din Spania încât am simțit nevoia să  scriu încă odată titlul povestirii, cu un font mai elegant, mai de epocă pe care nu am reușit să-l salvez în Temă pentru a-l avea mereu acolo.

Desigur, până în Spania, am trecut prin mule orașe și țări pe care le voi descrie mai succint pentru a avea timp și inspirație în povestirea detaliată despre Spania.  

Prima zi am petrecut-o, ca de obicei, cu traversarea țării noastre, de la București până la Nădlac. Apoi am continuat drumul până la Budapesta unde am ajuns la hotel la ora 20.00 (19.00, local).

Dimineața, a doua zi, am plecat spre Viena. Ne-am oprit la Bratislava - despre care am scris în altă povestire. Tot în acea povestire am scris și despre Viena, cazarea în Italia, la Padova și despre vizita de câteva ore la Veneția, în cea de-a treia zi.

Tot în aceeași zi, a treia, ne-am întors la Padova pentru vizitarea Catedralei Sfântul Anton.

Catedrala Sfântul Anton din Padova, Italia

Apoi ne-am dus la Verona unde trebuia să vizităm balconul Julietei din celebra piesă a lui Shakespeare, Romeo și Julieta - ceea ce mie mi s-a părut de domeniul umorului absurd al lui Urmuz. Așa că am preferat să admir un drum prăfuit din spatele unui magazin pe care erau plantați câțiva corcoduși cu crengile crescute alandala. Am petrecut o oră de libertate absolută în vecinătatea unei creații botanice.

Mai departe, la ora 18.45 am intrat în Milano - ceea ce era cu totul altceva. Opera Scala și Galeriile Vittorio Emanuele al II-lea unde sunt magazinele celebrilor creatori de modă Gucci, Prada, Dior sau Louis Vuitton sunt vizitate anual de milioane de oameni.

Galeriile Vittorio Emanuele II, Milano
Seara am înnoptat la un hotel din Genova - Savona.

A patra zi călătoria noastră a fost de vis, am mers de-a lungul coastei Mării Mediterane, începând cu San Remo, apoi prin Monaco - Monte Carlo, Nisa și Cannes. Marea Mediterană era de un albastru intens spre turcoaz de nu-ți mai puteai lua ochii de la ea. La Nisa apa avea trei nuanțe de albastru. Plaja era aproape de trotuar, unde era o stație de troleibuz, ceea ce îți tăia încântarea. Oricum, a fost frumos iar locului nu i se spune degeaba Coasta de Azur. În fiecare oraș am stat un timp variat de ore, în care am vizitat ceea ce era mai important.

 

Monte Carlo, orașul, Catedrala Sf.Nicolae




După Cannes, ne aștepta un drum de șase ore până în Spania, la Barcelona. 

De-abia la 0.10 am ajun la Barcelona și am fost cazați într-un hotel gen han, la marginea orașului.

A doua zi am avut iarăși o zi plină, chiar dacă urma să stăm doar în Barcelona. Aveam ce să vizităm. Față de alte orașe din alte țări, la Barcelona și Madrid ne-am simțit ca și cum am fi descoperit locurile care ne fuseseră hărăzite, dar din greșeală, ne născusem și trăisem altundeva. Nu aveam niciun motiv explicit pentru această stare, pur și simplu ne trăiam o altă viață.

Pentru că am ținut morțiș să cumpărăm un CD cu Manolo Escobar chiar din Spania, am pierdut minute prețioase de la vizitarea altor locuri, dar am adunat destul de multe poze de pe unde am reușit să ne ducem. 

În ziua de la Barcelona, fiecare a mers unde a dorit, important era să cunoști măcar engleza ca să te înțelegi cu personalul care era angajat în serviciile publice: vânzători, ospătari, paznici, recepționeri la hoteluri. Dacă știai și spaniola era cu atât mai bine, puteai să întrebi orice trecător unde era cutare stradă sau magazin. Față de francezi, unii francezi, localnicii spaniol, când îi întrebai ceva, erau în stare să te ducă până unde voiai tu, atât erau de amabili și inimoși cu explicațiile.

La începutul acestei povestiri am postat un slideshow cu unele obiective imortalizate în fotografiile mele.

Spre seară am venit la același hotel, puțin rustic dar foarte plăcut.      În ziua următoare am pornit la drum la ora 8.20 spre Madrid.

Dar până acolo am mai făcut opriri pentru a vizita locuri importante.

Primul a fost Mănăstirea Montserrat. Această mănăstire benedictină este situată pe un munte cu o priveliște spectaculoasă, la 40 de kilometri de Barcelona. În interior, printre obiectele și picturile de muzeu se află o icoană din secolul al XII-lea reprezentând pe Fecioara Maria negresă. 

Ca în toate așezămintele mănăstirești sufletul îți este învelit de liniște și pace, meditație și credință. Ieși de acolo mai bun, mai frumos, mai generos și mai umil. Îți promiți că te vei mai opri în astfel de lăcașuri. Oare îți vei ține promisiunea?!

Al doilea loc important de vizitat a fost Valencia.

A doua zi la ora 14.31 am intrat în Valencia. Ne-am îndreptat într-o zonă căreia i se spune Orașul Științelor și Artei cu construcții moderniste și bazine cu apă cristalină. Era și  un trenuleț care urma să meargă prin acel orășel și câteva mingi transparente mari în care copiii pășeau în interiorul lor antrenându-le pe apă.

După Valencia trebuia să ajungem odată și la Madrid, așa că am călătorit, cu puține opriri mici, timp de patru ore. La ora 20.00 am ajuns la hotel, un hotel de patru stele care arăta fabulos. Era foarte departe însă de centrul Madridului, cred că era o suburbie, iar cartierul se numea Las Tablas. Am stat acolo patru nopți în niște condiții excelente, de utilități și curățenie.  

A doua zi am pornit de dimineață spre centrul Madridului. Eram nerăbdători cu toții să colindăm prin oraș, așa că ne-am dispersat, unii au dorit să meargă pe la magazine, alții s-au dus la Palatul Regal iar noi am vrut să vizităm Muzeul Prado.

Era un frig și bătea vântul la coada de la casa de bilete, dar am rezistat până când am intrat în muzeu. Acolo am stat trei ore și am văzut multe lucrări de Rubens, de Velasquez (bineînțeles) și de alții.

Nu le-am văzut tocmai cum aș fi dorit, pe îndelete, din cauza paznicilor aflați prin colțurile camerelor care se holbau la noi să nu cumva să facem poze, practic dădeai ochi în ochi cu câte un păzitor de credeai că ochiul iese din vreun tablou. Am fost stresată de treaba asta și am scurtat vizita.

Când am ieșit din muzeu ne-am îndreptat către un parc unde ne-am așezat pe o bancă. Era deja ora prânzului și soarele ardea pe bolta cerului. Dimineața eram în canadiene iar la prânz se putea face plajă. Băncile din parc, din toate parcurile și scuarurile, erau făcute din piatră. Era bine din punct de vedere al rezistenței la intemperii sau acte de vandalism, dar pentru cine se așeza pe ele, dimineața și seara ți se răcea dorsalul iar la prânz te ardea. Ne-am pus canadienele sub noi dar tot simțeam căldura.

Problema cu băncile nu ne-a deranjat prea tare, voiam să vedem multe străzi, magazine, case și, în general tot orașul, așa că am luat un troleibuz câteva stații și ne-am îndreptat spre un loc faimos, căutat de madrileni, numit Puerta del Sol - Poarta Soarelui. Pe vremuri, acolo se executau condamnații la moarte, cu public.

Acuma era un loc unde se aduna multă lume, se vorbea, se râdea, se făceau poze lângă celebra statuie care reprezenta un urs lângă o tufă de fragi și se intra prin magazinele dimprejur.

Ne plăcea și aglomerația și gălăgia și că ne bătea soarele în cap. Ne simțeam extraordinar. La o casă celebră de evantaie care avea vitrinele chiar spre piață ne-au uimit prețurile exorbitante, de la cel mai ieftin evantai care era 15 euro până la cel mai scump, de 8000 de euro (!!!).   

Madrid este plin de parcuri, mai mari, mai mici iar în marile piețe de la intersecțiile unor bulevarde sunt fântâni arteziene cu grupuri statuare. Cea mai spectaculoasă dintre ele este Piața Cibeles în mijlocul căreia se află o fântână arteziană și statuia zeiței Cibeles - zeița naturii la romani - într-un car tras de doi lei, toate fiind din marmură albă.

Ca piață agroalimentară cea mai renumită este Piața San Miguel unde sunt și preparate pe care le poți mânca acolo. Clădirea acestei piețe amintește cumva de Hala Traian, este din fier forjat și sticlă, numai că sticla are diferite culori. Este o clădire istorică.

Pe străzi este aglomerație, la tot pasul sunt cafenele pe trotuare și buticuri. Construcțiile nu sunt armonioase, lângă un bloc înalt de firme stă un șir de case mărunte, blocurile sunt amestecate ca vechime iar pe fațada lor am văzut aparate de aer condiționat - cum nu am văzut la Paris, de exemplu. Peisajul urbanistic este cam ca la noi, în București, dar există mult mai multe spații verzi și acele arteziene din intersecții care îți încântă privirea.

Despre oameni, am mai scris, numai de bine. La metrou mi s-a confirmat, încă o dată, că oamenii locului sunt calzi, comunicativi și săritori. Un paznic de la metrou ne-a numărat în palmă, pur și simplu, fiecare bănuț pe care trebuia să-l introducem într-un aparat de unde primeam un bilet, bănuți pe care nu-i cunoșteam.

Biletul de metrou se valida și la intrarea pe peron și la ieșire. Peronul de la metrou era așa de adânc încât aveai senzația că mergi cu scara rulantă spre miezul pământului.

În seara acelei zile urma să fie un meci de etapă între cele două echipe faimoase din Madrid: Real Madrid și Atlético Madrid.

De la prânz au început pregătirile stradale cu garduri care aveau să protejeze anumite clădiri sau trotuare de microbiștii prea exuberanți care, după meci, aveau să petreacă în două Piețe separate, indiferent de cine câștiga partida.

Așa că noi am mai mers prin centru puțină vreme după care ne-am întors la hotel. 

Următoarea zi am avut patru obiective scrise în programul de bord, așa că nu am mai fost liberi să facem ce am fi dorit. Este bine că ne-am mai adunat pentru că era un circuit cultural.

Am fost în San Lorenzo de El Escorial cu vizită la Palatul Regal San Lorenzo.

După doar o oră, am ajuns la Bazilica din Valea celor Căzuți făcută în stâncă în memoria victimelor Războiului Civil din Spania.

La ora 14.00 am ajuns la Toledo, fosta capitală a Imperiului Spaniol. În trecere, am văzut vechiul castel în care a locuit primul guvernator militar, El Cid. În minte mi-a venit figura lui Charlton Heston din filmul Cidul.

Cea mai impunătoare construcție din oraș este Catedrala Santa Maria de Toledo în care am intrat - ca în toate catedralele pe care le-am vizitat - cu multă sfială, ca și cum prezența mea ar fi deranjat pereții sau candelabrele sau covoarele de pe balustradele balcoanelor. ...Auzeai tăcerea...Te purtai prin secole de măreție între zidurile înalte și sfinte..

Când am ieșit afară nu știam unde sunt și de ce sunt?!

Este foarte grea trecerea prin veacuri...

..La ora 17.00 am făcut un popas ca să admirăm fosta reședință a familiei de Bourbon din Aranjuez.

Apoi ne-am întors la hotelul nostru din Madrid - ultima noapte.

Următoarea zi, ne-am luat bagajele și am părăsit acel hotel elegant la ora 8.00. 

La ora 11.45 am ajuns în Zaragoza, capitala Aragonului.

Timp de o oră am intrat în Catedrala Santa Maria del Pilar, imensă și surprinzătoare. Existau mai multe parcele cu bănci de rugăciune, așezare în mai multe direcții, împrejmuite cu dantele de fier forjat sau libere în care se puteau ține slujbele simultan. Chiar se țineau vreo câteva cât am fost acolo.

Peretele din dreapta, față de intrare, a fost pictat de Francisco de Goya. Era un du-te vino, mai ale la ușa de la intrare, așa că nu am avut nici liniștea interioară pe care mi-a dat-o Catedrala din Toledo. Oricum, am fost impresionată de frumusețea, mărimea și vechimea acestei catedrale care s-a construit în secolele XI și XII.

La ora 13.00 am plecat spre Andora ceea ce însemna că ne luam adio de la Spania.       

Adios España!!    

A fost minunat!!  

              

 Articol, slideshow, colaj, imagini

  de Lilly SaCra, 

Condeiul Seniorului  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nostalgii de duminică

Călător printre iluzii

PhotoMirage - program de animat imagini