Tăceri de octombrie
Vara s-a retras, este vremea tăcerii.
E liniște. Copacii și frunzele și pământul se strâng în meditație.
Noi avem melancolii. De galben, de roșu, de ruginiu, cu boabe de lacrimi.
Copacii și frunzele și pământul sunt tari, prin frig, prin ploi, prin ninsori sau vijelii.
De ce nu suntem ca ei?! Pentru că suntem umblători. Ne ducem de colo până colo.
O clipă de octombrie e mereu aceeași pentru copaci, frunze și pământ.
Când voi fi pământ, sau frunze sau copac voi fi și eu la fel de tare.
Oamenii vor călca pe frunzele din mine, pe pământul din mine și-mi vor scrijeli scoarța copacului din mine, dar nu mă voi plânge.
Voi ști că, odată, vor veni și ei lângă mine și vor fi copaci și frunze și pământ.
Text și imagine de Lilly SaCra
pentru Condeiul Seniorului

Comentarii
Trimiteți un comentariu